Sertarul cu fluturi

vreau să vă spun că sunt bucuroasă şi mândră de relaţia pe care am reuşit anul ăsta să o am cu elevii mei de care mă şi despart în curând şi care îmi vor lipsi. sunt sigură că nu vor mai fi alţii ca ei. poate doar copiii lor.

nu a fost mereu aşa, dar până la urmă am găsit cea mai bună cale de a ajunge la ei: am plusat pur şi simplu pe bun simţ, libertate şi încredere construită în timp între noi. i-am minţit şi manipulat foarte rar, şi când am făcut-o, le-am şi spus apoi cum şi de ce. şi a funcţionat. am avut şi noroc, le-a fost învăţătoare o femeie discretă şi cu mult bun simţ, care i-a învăţat cam ataşaţi de ea. a trebuit să îi fac să funcţioneze independent de mine.

încă nu am zis hop, dar suntem acolo.

când sunt cu moralul mai jos (nu că aş avea cine ştie ce motive, dar se mai întâmplă), îmi citesc horoscopul.

http://www.lumeasatului.ro/63–horoscop-indian-pustnicul.html

mi se potriveşte cam 90%. doar faza cu înşelatul nu e adevărată. şi în ultimul timp am lăsat-o mai moale cu filozofeala şi misticismul, ca să fiu mai pământeană un timp. mai târziu om mai vide.

parcă-s căzută în cap. aşa, în general. şi oricum, dacă se dă careva la mine, eu nu mă prind. sau nu ştiu cum să o iau la fugă mai repede.

pentru că oamenii îmi dau, în general, bătăi de cap m-am hotărât să joc murdar un timp. (nu şi cu prietenii apropiaţi, you are safe)

conform teoriei care spune că orice conflict trebuie gestionat cât mai repede, altfel degenerează, am întrebat  o fetiţă de ce plânge de-i saltă cămaşa pe ea. sărbătorita zilei o bătuse pentru că i-ar fi furat o bomboană. maamă şi se dezlănţuie iadul! sărbătorita are o voce atât de piţigăiată şi de puternică încât ar putea împietri şi o cobra, astălaltă plânge şi mai tare şi zice şi ea ceva, încep şi ceilalţi copii. nu se ascultă unii pe alţii, ţipă.

mie îmi sar siguranţele.

CUM?!! V-aţi certat şi bătut pentru o BOMBOANĂ!!

şi dă-i şi …..

Am nevoie de terapie! asta pentru că de dimineaţă citisem articolele de aici şi mă bucuram că uite ce uşor şi frumos se poate lalala.

Apoi m-am dus la cealaltă clasă, tot mici, unde am corectat acelaşi cuvânt de 5 ori la rând, unde unuia i-a curs sânge din nas, altul punea picioarele pe ghiozdanul celui din faţă, altul nu voia să scrie, fetiţa cu handicap (dar nu ştiu de ce grad, că maică-sa refuză să îi facă un control) care deranjează tot timpul m-a luat de mână şi acelea au fost cam singurele momente în care a stat liniştită. nu am decât să o iau de mână data viitoare şi să fac lecţia aşa. deci randament zero, calmul meu s-a dus pe apa sâmbetei şi de la 4 o iau de la capăt, la alţii care sunt cam la fel, cu excepţia vârstei.

cred că e mai uşor în agricultură. mă fac ţărancă!

am citit ieri despre o invenţie genială: un aparat care produce apă din aer. şi m-am bucurat, mi-am şi imaginat cum se vor repopula sate, cum agricultura din zona noastră secetoasă ar înflori, cum s-ar revitaliza anumite zone aflate acum în paragină. apoi m-am calmat, costă doar vreo 600 000 euro.