.

Toată lumea ştie că atunci când murim, ne trece rapid viaţa prin faţa ochilor. Şi eu stau şi mă întreb, în lumina ultimelor întâmplări, o retrăim aşa cum a fost, sau aşa cum ne-o amintim?

.

După ce am citit Brici, o carte despre nişte aurolaci turci, am stat şi m-am întrebat dacă un om lipsit de educaţie şi trăind o stfel de viaţă ar putea avea un suflet de poet. Dar aseară am văzut un reportaj despre orfanii României şi m-am lămurit.

Inevitabilul s-a produs şi tocmai am văzut ultimul episod din seria a doua In the Flesh…

Acum ce fac? Cum se trăieşte viaţa după In the Flesh? :) )))

Râd eu, râd, dar ce-am mai bâzâit…

.

Sunt obosită.

.

prea mult patetism dăunează grav sănătăţii!

.

Pe copilul din mine o cheamă Dani.

Mama o alinta Capro. Urâto! Proasto!

Mamaie îi spunea Danco, Dănică. Doar ea o atingea sau mângâia şi doar ea ştia cum să se poarte cu ea.

Dani era un copil care ştia tot, înţelegea tot, lua totul din plin. De aceea Dani a fost un copil nefericit. Un copil serios şi matur.

Lecţia pe care Dani a învăţat-o în copilărie a fost că, dacă nici măcar cei care ar trebui să te iubească şi să te ocrotească nu o fac, de ce ar face-o nişte străini? Aşa că Dani s-a hotărât să nu aibă încredere în nici un om.

Dani o iubea pe mamaie. L-a iubit şi pe tata până el s-a apucat de băut şi atunci toată dragostea s-a transformat într-o ură pe măsură.

Dar Dani s-a hotărât că ea e tare şi că va supravieţui. Tot ea a avut şi grijă de fraţii ei, pentru care a fost un role model. Până când, mai târziu, la maturitate, i-a dezamăgit nedevenind ceea ce putea fi.

Dani putea sta singură cu orele şi zilele. Juca o grămadă de jocuri în cap, prin curte, pe deal, prin pomi, prin grădină. Credea că toate lucrurile au suflet şi aşa învăţa de la ele, ştia ce lucru e bun şi nu, care e fericit şi care nu. Vorbea cu ele şi cu animalele.

Dani visa vise care îi spuneau ce avea să se întâmple. Dani ştia ce gândeşte şi ce face mama ei. Putea să citească realitatea.

La bloc se juca cu ceilalţi copii la tuburi, la munte, la tunel, şi la scară ca orice alt copil normal. La şcoală nu scotea un cuvânt.

Dar Dani a crescut şi, la un moment dat, după multe dezamăgiri şi alte atâtea lecţii învăţate, s-a hotărât să ia lucrurile mai uşor.

Şi a devenit Dana, o femeie matură cu un suflet copilăros.

Asta e:)