.

Şi-a făcut I cont pe fb, în sfârşit :) ))

Are poză de acum 25 de ani, în listă prieteni de atunci, majoritatea bărbaţi, nu dă like, nu comentează, aceeaşi echipă de fotbal, aceeaşi muzică. Noroc că a dat frate-su like la o poză, un alt nesuferit care se poartă de parcă nu mă cunoaşte, de parcă 5 ani de zile nu am fi stat dracu’ zilnic împreună. În fine, e amuzant, stau şi mă uit de pe margine.

.

I am having a crush!

.

Nu îmi plac visele în care retrăiesc ‘povestea vieţii mele’. Măcar acolo să nu fiu mereu ‘conştientă’ şi ‘realistă’.

.

Mă tot uit pe fotografii vechi, pe care le-am luat de la ţară ca să le scanez. Mi se pare atât de trist. Să vezi ‘mărirea şi decăderea’ fizică şi psihică a unui om. A noastră, de fapt. Să vezi atâta promisiune şi potenţial în pozele din copilărie şi tinereţe, şi să îţi aminteşti ce s-a întâmplat cu fiecare.

Mă uit şi la nepotul meu, fizic are foarte mult din neamul nostru. Sper că doar atât, pt că la noi partea aia dark predomină. Şi chiar dacă frate-meu pare OK şi integrat, ştiu foarte bine ce zace în el.

În fine, asta e:)

hihi

I feel vulnerable. All my firewalls are down! I am going on a Mark Wahlberg spree! :) )))

.

Se întâmplă că citesc în paralel 2 cărţi de povestiri. Prea multă fericire de Alice Munro şi o antologie încadrată ca dark, cu tot felul de scenarii apocaliptice.

Ei, şi cum mâncam şi citeam, ca orice om single, încep o povestire cu o familie care merge la picnic. Tipic, nu? Ia să vedem ăstora ce li se întâmplă, apuc să gândesc. Doar că realizez că sunt în cartea cu dramolete casnice. Totally boring.