.

Am câteva rochiţe de vară foarte drăguţe, pe care mi le-am cumpărat cu imaginea falsă de sine că am încă 20 de ani. Am vrut să le port vara asta, dar de unde, efectiv nu am putut să ies în ele. Acum ce fac, le ţin în dulap şi mă uit la ele? Nici să le dau nu prea îmi vine.

E foarte foarte greu să ai o imagine de sine calibrată.

.

Tarzan a lipsit câteva zile, şi eu şi mama am zis că i-a pus careva gâtul. A apărut la 2 zile după ce am tot stat cu ochii pe drum după el. Târa un lanţ ruginit, cineva fie îl păcălise şi îl băgase în curte, fie l-a legat undeva să moară. Cum era slab ca dracu’, am gândit ce era mai rău, aşa că am luat un patent şi am prins momentul când frate-meu ăla tâmpit şi ai lui erau plecaţi, şi l-am eliberat. Acu’ şi-a mai revenit, nu i se mai văd coastele.

În curând, nu ştiu când, scot Furnicile şi Motanu’ la produs. Am aşa, mixed feelings, doar pt că numai eu ştiu poveştile din spatele celor două cărţi. Voi ştiţi doar fragmente. Şi aşa si trebuie, luaţi-le ca atare. Furnicile au fost declarate cel puţin interesante, chiar şi pt genul lor liric. Nu sunt noi, sunt vechi, doar că la final, mi-am dat seama că sunt un întreg. Însă, datorită poveştii lor, le-am lăsat dracului să zacă pe calculator.

Acum nu ştiu ce mi-a venit. Cred că am vrut să le verific validitatea.

Oricum, dacă o să mai scriu, următoarea carte nu va avea mai nimic personal în ea. O să fie urban fantasy, ca în cărţile rusului ăla. Deci nimic realist, realismul şi dramele psihologice mă plictisesc la culme.

 

.

Deci cam aşa e cu rudele, fraţii. It’s all about the money. Fratele meu de la MM m-ar evacua oricând din apartament, ca să vândă. Nu are în cap decât asta, când e la mama, face calcule cât ar lua de acolo, la tataie la fel, aici la fel. Şi suntem toţi în viaţă!!

şi ce tristeţe pe el şi pe cumnata că eu şi tataie suntem nebuni, iar casa de la mama e din chirpici :) ))

şi nu ştie că aş fi capabilă să iau un tarnacop si sa distrug tot aici, doar ca să se zgârie el pe ochi.

cuvinte şi sintagme pe care le urăsc

schemata

taxonomie

top-down

bottom-up

statut epistemologic

 

.

A fost frate-meu mijlociu and co în vizita anuală acasă. Am rămas cam dezamăgită de nepot, care acum are 13 ani. Cât am stat împreună nu a zis nici măcar un singur lucru inteligent, sau măcar cât de cât interesant. Să simt eu că acolo în căpşorul lui se mişcă ceva, se întâmplă lucruri, că stă şi gândeşte înainte. Era preocupat doar să îşi strângă bani să îşi ia nu ştiu ce rahat de consolă şi să îşi folosească aplicaţia cu infrasunete pe câini, mai ales pe câinele meu, care mereu latră la ei. Îmi venea să îl troznesc efectiv. Cred că am început să urlu la el după nici o juma de oră. E incoerent, nu e capabil să spună o frază cap-coadă. Prost nu e, are note mari, e bun pe ştiinţe – mate, bio), e capabil să deseneze, ureche muzicală are. Mi se pare doar intellectually unchallenged. Nu pot să le zic alor mei nimic, pentru că în ochii lor eu sunt a total failure şi uneori am impresia că frate-meu îi bagă chestii în cap, după ce e atent la ce zic eu, ca nu cumva să ajungă ca mine. Asta pentru că cine mă vede pe mine lângă nepot remarcă imediat asemănarea fizică.

Mda, e minunat să vezi cum îţi pierzi respectul din partea familiei.

 

.

rareori îmi văd faţa în vis, dar azi-noapte m-am putut vedea, nu ştiu exact cum, nu mă uitam în oglindă. eram umflată, buhăită. nu mi-a plăcut.