hm
încep să cred că îmi va fi imposibil să mai găsesc pe cineva cu care să-mi petrec timpul (hang out), cu interese comune, cu acelaşi ritm şi fără defazări. nu că aş fi un om ieşit din comun, dimpotrivă, mă consider normală (rimează cu banală), dar nu îmi mai iese.
mda, I walk alone, vorba pisicii. nu disper, iau lucrurile cum sunt, cu ceva gust amar, e drept.

July 21st, 2010 at 1:28 pm
Iti sugerez sa calatoresti o perioada (mai lunga) – cu bicicleta, pe jos, cat mai non-conformist. Asa poti da peste oameni de tot felul si poti lega prietenii cu cei care-ti plac.
Pastreaza-ti optimismul! Bafta!
July 21st, 2010 at 1:32 pm
mă omori, Lumi
)))!
July 24th, 2010 at 11:15 pm
calatoritul atenueaza din gustul amar.
dar in calatorii intalnesti bucati de oameni in anumite momente. oamenii astia au viata lor, n-ai timp sa-i cunosti, nu poti sa te sincronizezi cu ei mai mult de cateva momente.
July 24th, 2010 at 11:20 pm
normal. nu ma dau in vant dupa astfel de cunostinte…