people are people
Aseara mi-am varsat tot naduful intr-o insemnare lunga si patetica, in cea mai mare parte, si, printr-un singur click, s-a dus totul in neantul lumii virtuale. Am inceput sa plang si, mai rau, mi s-a facut un dor cumplit de cineva care ma iubeste si ma intelege si m-am pus si mai amarnic pe plans.
Apoi m-am culcat.
Iar azi de dimineata, cum mergeam eu agale pe strada, mi-a venit iluminarea. In ultimul timp ma nedumeresc oamenii, nu le mai inteleg mecanismele de gandire si comportamnet, s-au dus dracu toate si mi-am dat seama ca, ar fi mai sanatos pentru mine daca i-as privi ca pe niste carti de joc sau de tarot, cum i-ai intors, cum s-au schimbat regulile si semnificatiile jocului.
Ca tot nu mi-am mai ghicit de mult.
