abisex
Am cartea de marţi, cu autograf. Stau eu şi te/mă intreb, oare o să ies şifonată din carte, la final? Metaforically 
.
Mno, am gătat-o atunci, in 3 zile, şi răspunsul la întrebarea mea de mai sus este “nu”.
La prima răsfoire şi citire pe diagonală mi-am zis: o carte cu futaiuri. Uite un prilej bun de a afla ce e în capul unui bărbat în astfel de momente. Şi am început să citesc şi, după un capitol şi încă unul şi încă, m-am lămurit că miza cărţii – intitulată ingenios şi sugestiv “Abisex” – nu este de fapt sexul. Mai degrabă obsesia căutării, obsesia umplerii unui gol, disecţia propriei suferinţe, teama de această lume. Iubire dupa iubire, la final mi s-a părut că toate acele femei s-au unit intr-o singură siluetă. Privit din afară, aşa poate fi.
E greu să scrii despre iubire şi sex, e nevoie de mult curaj să îţi asumi o sinceritate dureroasă ca tăietura unei lame, să literaturizezi fără să cazi în penibil sau dulcegării. Delaskela are tupeu în carte, oho destul.
Limbaj direct, scene citadine, scene de amor, amintiri, întoarceri, regrete, beţivi, pisici, lentoare, lâncezeală, zbateri în mâzga dimineţilor care “te bărbieresc, te îmbracă, te împing pe scări, în stradă. Simţi că nu mai e nimic inocent în această furie de zi cu zi. Că totul e o mecanică idioată şi sumbră, care te propteşte direct în moarte.”
Mie mi-a plăcut foarte mult şi am închis cartea cu o întrebare: Ce urmează acum? Am siguranţa că următoarea va fi şi mai bună. Pentru curioşi, click pe >>> blogul autorului.
