sertarul cu fluturi

Ce greu e! Am ascultat vrăjită, de la primele acorduri cunoscute de la Dance me to the end of time până la Closing time, m-am legănat alături de ceilalţi, am cântat şi aplaudat, mi-au dat lacrimile… la un moment dat nu mai vedeam nici scena, nici ecranul, mi se desfăşurau poveşti prin faţa ecranului minţii mele…Un artist excepţional, un privilegiu să îl ascult, aveam impresia că pentru el anumite cântece sunt de fapt rugăciuni. A free spirit, a free man like a bird on a wire… mi-ar plăcea să aflu cum a reuşit să nu se lase învins… secretul e tot în arta lui, ascuns undeva printre rânduri. sublime vocile feminine, desăvârşiţi muzicienii…

mi-a plăcut să privesc publicul atât de amestecat. am admirat bărbaţii cu pălărie ca cea a lui Cohen, cei care ştiu să păstreze spiritul.

şi chiar dacă o parte din inima mea e dezolată şi m-am închis iar (învăţ gustul unei alt fel de singurătăţi), căci sunt tare conştientă de faptul că acum nu mai e nimeni în viaţa mea care să-şi dorească să îmi ofere bucurii, m-am hotărât să fac eu asta. m-am mulţumit cu lucruri mici, am uitat cum e să ţopăi de fericire, să-mi pleznească inima şi să fiu ameţită fără să fi băut…

am stat mult timp cu cartea de poezii a lui cohen la piept. my treasure… cred că mă reapuc de versuri…

mai bine vă scriu ceva din carte:

I heard a man
who says words so beautifully
that if he only speaks their names
women gives themselves to him.

If I am dumb beside your body
while silence blossoms like tumours on our lips
it is because I hear a man climb the stairs
and clear his throat outside our door.   

sau

This is the only poem
I can read
I am the only one
who can write it
I didn’t kill myself
when things went wrong
I didn’t turn
to drugs or teaching
I tried to sleep
but when I couldn’t sleep
I learned to write
I learned to write
what might be read
on nights like this
by one like me
 

 my brother, my killer

This entry was posted on Monday, September 22nd, 2008 at 8:35 pm and is filed under Uncategorized. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.