sertarul cu fluturi

• Egoistul romantic – Frédéric Beigbeder. (a fost mai greu să reţin cum i se scrie numele). Roman compilat din însemnările zilnice ale autorului dintr-un ziar, parcă. Haios până la un punct în care devine redundant şi previzibil. De citit vara, la plajă, sub umbreluţă şi cu un cocktail în faţă, putând fi lăsat oricând din mână pentru admirarea peisajului, şi reluat la fel de degajat de la orice pagină.
• Minciunile femeilor – Uliţkaia. Povestioare cu femei care spun şi ele nişte minciuni, mai mici sau mai mari. Nici rea, nici genială, coperta redă foarte bine ceea ce face autoarea: tricotează acele secvenţe. La ultima nu am ghicit minciuna. Aştept ajutor. Verdict. De citit seara, la culcare.
• Uriaşul bun şi prietenos – Roald Dahl. Genială. Carte pe care o recomand copiilor cu vârste între 6 şi 99 de ani. Vreo 2 zile am inventat-stâlcit şi eu cuvinte, asemenea Uriaşului. Verdict: dragi părinţi, dacă nu ştiţi ce cărţi să mai cumpăraţi copiilor voştri pasionaţi de poveşti frumoase şi surprinzătoare, Roald Dahl este răspunsul.
• Am început o carte de eseuri despre sex(ualitate)a lui Gore Vidal, omul e extrem de inteligent, înspăimântător, de fapt. Cel despre Miller este savuros, nu o să mai pot citi niciodată o carte de Miller fără să chicotesc. Apoi am uitat să mai deschid e-book-ul. Shame!
• Căutam o poveste de dragoste, dacă se poate cu happy-end, şi am încercat Clar de femeie – Romain Gary. Bleah de la primele pagini scrise pe un ton fals, atât de fracturat că nu se leagă frazele. Am aruncat-o cat colo. Verdict: nu.
• Vindecătorul – Sebastian A. Corn – Deci un fantasy cu un story care se citeşte uşor. Un ucigaş mut, care mai are încă puterea transmiterii gândului, e trimis “în lume” la inventarea si împrăştierea limbii comune, fapt ce ar ajuta populaţia primitivă să facă faţă ameninţării dezgheţului . O mulţime de trimiteri culturale. Autorul se joacă şi de-a inventarea ideilor, a miturilor, religiei chiar. Mi-a plăcut partea în care Krog tot mergea din trib în trib şi eu încercam să îmi dau seama despre ce omi e vorba. Cam paşnic killerul. Mă gândeam că eu aş fi fost tentată să folosesc un limbaj mai arhaic, să redau idea de primitivism, început etc dar poate ar fi îngreunat stilul, povestea. Verdict: curiozitatea mi-a fost satisfăcută, mi-a plăcut. Pe când alta?
• Vibrator – Mari Akasaka. Verdict: mai bine lasă.

This entry was posted on Thursday, September 25th, 2008 at 8:24 pm and is filed under Uncategorized. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.