kodaks
Când S s-a ridicat şi s-a grăbit să-şi întâlnească una din viitoarele foste iubiri, în barul acela din Gara de Nord, încercând să scap de gustul amărui, mi-am întors privirea de la el îndepărtându-se şi aşa am văzut cum, la masa de vis-a-vis, un domn ce-şi trăia frumos maturitatea, tocmai cumpăra un bilet la negru la concertul lui Cohen. Şi am tras cu urechea la cum îi povestea tînărului cât de mult aşteptase concertul ăsta şi câte ore făcuse cu trenul, pe un ton entuziast – ştiţi genul de om care nu se mai poate stăpâni şi vorbeşte aprins despre o pasiune veche şi dragă. Dar ceea ce m-a surprins atunci a fost pălăria, aceea pe care am regăsit-o şi la concert, printre colegii lui de generaţie. Mi-am zis: ăsta e adevăratul spirit, asta caut. Şi am zâmbit, aşa cum am făcut-o şi în timpul concertului, când mai priveam în jur şi îi vedeam. Asta e o scenă pe care nu vreau să o uit.
Înţelege cineva ceva din ce scriu eu aici?
February 1st, 2009 at 3:37 pm
io nu inteleg, ca mie nu-mi place Cohen.
…poate nu-mi place asa cum nu-mi placea jazz-ul atunci cand eram mic, cine stie…
February 1st, 2009 at 3:42 pm
mai e timp. si daca nu o sa iti placa vreodata cohen, nu e bai.
February 1st, 2009 at 3:54 pm
lumea intelege ce scrii:). intelege ca-ti place Cohen sau poate versurile melodiilor lui.
February 1st, 2009 at 4:03 pm
hm, nu, inseamna ca nu am reusit sa transmit ce am vrut.
February 1st, 2009 at 4:05 pm
adica mai potrivit sa asculte cohen ti se par domnii aceea maturi si constienti de tot ceea ce sunt, inclusiv pasiunile lor vechi. si poate cumva ii consideri mai potriviti si pentru tine?
February 1st, 2009 at 4:51 pm
nu, nu are legatura cu varsta, muzica nu are varsta. e doar o fotografie pe care nu am reusit sa o fac, nu am avut curaj sa scot aparatul si sa fotografiez un om cu o flacaruie ascunsa in inima, ca cele de pe campurile care ascund comori.
February 1st, 2009 at 5:21 pm
om frumos cu flacaruie
February 1st, 2009 at 8:58 pm
da, intelege cineva.
February 1st, 2009 at 9:47 pm
În linii generale, am priceput…
February 1st, 2009 at 10:01 pm
si cel mai fain a fost cind am dansat eu pe closing time si cam ploua si LC a vrut sa ne trimita la culcare apoi a mai cintat si eu gasisem o revista mens healt pe acolo si mi-am acoperit capul sa nu ma ploua dar ea mi-a tras-o repede probabil i se parea incorect ea in ploaie eu sub revista …
February 1st, 2009 at 11:26 pm
Cohen a fost concertul anului 2008. O sa zic cuvinte mari: Cohen este un Om. Mai sunt cativa, unii celebri. Nick Cave ar fi unul din ei (fan Cohen, oricum). Un concert cu un astfel de om nu are cum sa nu te schimbe, daca esti si tu, la randul tau, Om. Numai faptul ca pana si romanii au tacut la concertul asta, ca au fost in stare de respect, dovedeste ca au asistat la un spectacol de Putere reala si au fost…outnumbered. Eu m-am simtit ca in biserica la concertul asta. And I hate fucking churches. Dar mi-am imaginat ca asa ar trebui sa fie de fapt…
February 2nd, 2009 at 8:11 am
@d & vania: sper.
@dlskla: avea dreptate.
@weebzam: langa mine era un tip care spunea ca nu era obisnuit cu genul asta de concerte, ca el vine de obicei sa se arunce in cap. dar ii placea. ne-a imblanzit de nu mai stiam nici daca se cuvine sa aplaudam.
February 2nd, 2009 at 8:45 am
inteleg nostalgia.
February 2nd, 2009 at 6:58 pm
Nu am putut posta comentariul la tine, așa că l-am scris la mine pe blog (http://arhitectul.wordpress.com/2009/02/02/hats-stargate-effect/ nu pun link, că tot nu trece).
February 2nd, 2009 at 11:46 pm
Cum sa nu!!!! Am fost la concertul lui Cohen si in aceeasi noapte m-am repezit sa scriu pe blog
Stie sa ofere celorlalti bucurie pura.
February 3rd, 2009 at 11:21 am
despre consistenta scrii tu cumva aici?
February 4th, 2009 at 6:14 am
da, jane
February 7th, 2009 at 2:03 pm
Nu pot sa nu-mi aduc aminte de vecinul meu de jos, The Unspeakable. Cind il apucau pandaliile, asculta la maximum Leonhard Cohen. Asta era lumea in care traia el de fapt; restul era o obligatie neplacuta.
February 7th, 2009 at 2:14 pm
ha! cat il inteleg.
December 1st, 2009 at 8:18 pm
[...] ne strecoară o poveste cu Leonard Cohen – frumoasă poveste – în sertarul ei cu fluturi; am vrut să îi răspund acolo, dar m-am împiedicat în ceva mărăcini puşi în poartă să [...]