inside the blues
Am dorit să aflu mai multe despre istoria blues-ului şi am căutat ceva carte despre delta blues, cum însă nu am găsit nimic să mă mulţumească, am ales una despre blues-ul electric: Inside The Blues. Four Decades Of The Greatest Electric Blues Ghitarists by Dave Rubin. După cum spune şi titlul, e o călătorie muzicală pornind de prin 1940, când T-Bone Walker pune prima dată mâna pe o Gibson, până prin anii 1980, terminând cu (cine altul) decât Steve Ray Vaughn.
Cartea e structurată clar, cu o mică introducere muzicală a fiecărei decade, apoi sunt prezentaţi cei mai importanţi chitarişti ai momentului respectiv, cu date biografice, pe scurt, si cu câte un articol separat despre tehnica lor.
Ştiaţi că:
- dansul, mişcările lui Jimmy Hendrix cu chitara sunt inspirate din mişcările lui T-Bone Walker, care T-Bone Walker este de fapt tata blues-ului electric.
- în 1948 se foloseşte pentru prima dată termenul ‘rhythm ‘n’ blues’ (R’n'B), înlocuind peiorativul ‘race music’.
- John Lee Hooker este probabil one of the most recorded blues artists, alături de B. B. King, clar.
- Muddy Waters was a son of a gun, a rolling stone, a hoochie coochie man. (nu am putut să nu chicotesc la aşa prezentare). Nu ai cum să sari peste omul ăsta în istoria muzicii.
- rockul nu recunoaşte că îşi trage seva din country blues decât abia prin anii 60, când blues-ul este redescoperit, prin solo-urile lui B. B. King, de chitariştii englezi care-l readuc astfel în atenţia publicului larg.
- Albert King era poreclit The Velvet Bulldozer
ia să pun mai bine muzici:
1942 – 1952
T-Bone Walker – They call it stormy Monday
John Lee Hooker – It serves me right to suffer
Muddy Waters – Hoochie coochie man
1952 – 1962
B. B. King and Buddy Guy – I can’t quit you babe
Otis Rush (with Eric Clapton and Luther Allison) – Every day I have the blues
1962 – 1972
Albert King (with Stevie Ray Vaughn) – Don’t lie to me
Magic Sam – All your love
Buddy Guy (with John Mayer) – Damn right I’ve got the blues
Jimmy Hendrix – Voodoo child
1972 – 1982
Albert Collins (with B. B. King and Stevie Ray Vaughn) – Texas Flood
Stevie Ray Vaughn – The sky is crying
p.s. cartea are partituri, explicaţii şi cd pentru cei care vor să încerce să cânte în stilul celor mai de sus
November 30th, 2009 at 11:26 am
Asadar sarbatorim in ritm de bluz! Hai sa te pup de haloin, sa te feresc de bampiri, si-apoi inca o data, de intai decembrie!:)
November 30th, 2009 at 11:29 am
pune si ziua mea care fuse si se duse.
)
te-am pupat si io back.
November 30th, 2009 at 1:23 pm
ziua ta fuse si se duse… la multi ani deci >:D:D:D<
November 30th, 2009 at 1:32 pm
multumesc:)
am vrut sa scriu in ziua aia dar mi-a picat blogul.
November 30th, 2009 at 4:01 pm
Life is celebration: Bluesul e motiv de sarbatoare, indiferent de data (mai ales ca a fost lansat in spatiul intergalactic cu satelitul Voyager in urma cu 30 de ani). Fiecare zi ar trebui sa fie ziua noastra de (re)nastere.
November 30th, 2009 at 5:17 pm
asa e, levy.
November 30th, 2009 at 6:12 pm
habar n-aveam
săru mîna
November 30th, 2009 at 6:27 pm
December 1st, 2009 at 1:29 pm
sa stii draga Puck ca aflasem de ziua ta de pe blogul lui Delaskela. imediat am vrut sa intru la tine pe blog dar a fost imposibil si, dupa nenumarate incercari, am renuntat. profit acum sa-ti spun la multi ani de ziua ta, de halloween, de intai decembrie
.
PS. am uitat sa spun ca ascult cu placere muzichia pe care ne-o recomanzi aici
December 1st, 2009 at 1:37 pm
mersicut, oceania.
si daca ai sti ce de muzici bune am mai gasit, numai ma abtin sa scriu, sa nu transform blogul intr-unul exclusiv muzical.
December 6th, 2009 at 5:24 pm
Execelentă postarea asta, și mie îmi place muzica asta. Am văzut că ai Toba de tinichea, o foarte bună achiziție, ținând cont și de faptul că e tradusă de Nora Iuga. Filmul Toba de tinichea este unul dintre filmele mele preferate, despre carte ce să zic, o capodoperă.